De la Wikipedia, enciclopedia liberă:
Istoric, localitatea este atestata încă in secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka si Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit in acest spaţiu urme de locuire din perioada neolitica, dacică şi romană. Este menţionată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către paşalâcul Timişoarei, iar în anii 1690 – 1700, izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocşei împreună cu alte localităţi din Valea Bârzavei. Conscripţia din 1717 o menţionează cu numele Retziza, având 62 gospodarii impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurata aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de întemeiere a celui mai vechi şi important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu naşterea uzinelor, se pun bazele Reşiţei industriale. Iniţial au exista doua sate apropiate – Reşiţa Romana (Reschiza Kamerală sau Olah Resitza) si Reşiţa Montana (Eisenwerk Reschitza, Nemet Reschitza sau Resiczbanya). Uzinele au fost amplasate in Reşiţa Montana , locuita la început de cărbunari români. Mai târziu, in 1776, au fost colonizate 70 de familii germane originare din Stiria, Carinthia si Austria de Sus, iar intre 1782 – 1787 cu familii germane din regiunea Rinului. Intre anii 1910 – 1925 , Reşiţa a avut statutul unei comune rurale, iar din 1925 a fost declarata oraş, consecinţă a recunoaşterii dimensiunii sale de puternic centru al marii industrii siderurgice şi constructoare de maşini din România moderna. Din 1968, prin Legea nr. 2 privind organizarea administrativa a teritoriului i s-a oferit rangul de municipiu, reşedinţă a judeţului Caraş-Severin.
Oraşul este considerat de locuitori ca fiind împărţit în două mari părţi, Reşiţa de sus sau oraşul vechi, respectiv Govândari zonă construită după 1965. Oraşul vechi este format din mai multe cartiere: „Muncitoresc”, „Valea Domanului”, „Lunca Pomostului”, „Moroasa I şi II”, „Driglovăţul Nou” şi „Driglovăţul Vechi”, „Stavila”, Minda”, „Başovăţ” şi „Lend”; în timp ce în partea nouă a oraşului, Govândari (denumirea oficială este Lunca Bârzavei) există patru „Microraioane”. La acestea se mai adaugă localităţile componente, considerate şi ele cartiere: Câlnic, Ţerova, Secu şi Cuptoare, iar Moniom este sat aparţinător Municipiului Reşiţa. Localităţile care aparţin municipiului Reşiţa sunt menţionate în izvoare după cum urmează : · ŢEROVA – 1433 (Cherova), 1597 (duc Czerova), 1717 (Zerob), 1716-1723 (Zarnova), 1779 (Zerchova); · DOMAN – 1370 ; · CÎLNIC – 1597 (Kalnic); · MONIOM – 1587 (Manihom); · SECU – CUPTOARE – 1673, 1690 – 1700 (Kuptora), 1851 (Kuptore).
Sub aspect urbanistic Reşiţa a cunoscut de asemenea, importante realizări: cartiere întregi de locuinţe în lunca Pomostului, pe Moroasa şi lunca Bârzavei. La Reşiţa funcţionează un teatru, numit „George Augustin Petculescu” în Casa de Cultură a Sindicatelor un cinematograf Dacia, situat în oraşul nou, cinematograful „Cultural” fiind desfiinţat , clădirea a fost trecută din patrimoniul Consiliului Local în patrimoniu privat, ea fiind retrocedată proprietarilor. Fiind monument istoric, imobilul este restaurat în această perioada (2007-2008) şi va deveni sediul Teatrului „G. A. Petculescu”. În trecut a existat şi un al treilea cinematograf „Casa Muncitorească”, clădire in care a funcţionat clubul muncitoresc înainte de perioada comunistă, dar după 1989 autorităţile au închiriat o parte a clădiri (holul de acces) unei societăţi comerciale care a organizat discotecă, din cauze necunoscute în anul 2002 (14/15 august) clădirea a ars, în prezent ea fiind demolată.
Resita Evanghelic 